Numele meu este Nicoleta Serban si sunt matusa unui bebelus care s-a nascut cu malformatii cardiace, povestea lui Silviu o puteti citi in randurile de mai jos.
"Nu stiu cum sa incep povestea lui Silviu, STIU SIGUR insa ?.ca avem nevoie de ajutor, Silviu este un mare luptator, intr-un suflet mic de om, iar noi, oamenii mari, il putem ajuta.
S-a nascut pe 21 aprilie 2008, la nastere a avut 3400 g, scor Apgar 8, si imi aduc aminte perfect cat de mult m-am bucurat cand am auzit ca este sanatos, ca mananca, si abia asteptam sa-l vad peste cateva zile, cand urma ca medicul sa ii externeze.
Mama a sesizat la nastere ca este cianotic, dar i s-a spus ca este din cauza circularei de cordon, iar ea a acceptat raspunsul medicilor, s-a gandit ca ei stiu mai bine situatia.
Totul a fost bine si nimic nu a dat de banuit parintilor ca ar avea vreo problema, pana la doua luni cand a mers la doctor pentru vaccin, mama lui Silviu a intrebat medicul de ce uneori cand plange, se invineteste, iar ei au trimis-o la Bucuresti, la spitalul ?Grigore Alexandrescu? pentru investigatii. Probabil ca abia atunci si-au dat seama de problemele copilului, cand de fapt trebuiau sa-i puna un diagnostic sau sa-l trimita la un al spital, inca de la nastere.
La Bucuresti, din ceea ce mi-a spus mama lui, diagnosticul a fost ca o artera (pulmonara) este obturata si necesita operatie, dar la cateva zile dupa ce i s-a pus acest diagnostic, Silviu a fost externat, iar mamei lui i s-a promis ca vor suna ei la Cluj pentru a face o programare (pentru operatie). A patra zi de cand a fost externat, intr-o dupa amiaza, s-a trezit tipand si parea a se sufoca, asa ca din nou a ajuns (de urgenta) la spitalul Gr. Alexandrescu din Bucuresti. Nici de data aceasta nu cred ca se intimpla nimic, era tinut doar pe linia de plutire, daca o prietena nu incepea sa bata la toate usile, sa ii roage sa-i faca ceva lui Silviu, doctorii deja incepusera sa spuna ca puiul mic nu mai are nici o sansa, ca situatia lui este foarte grava, toata lumea voia sa scape de responsabilitate. Initial, cand a ajuns de urgenta la spital, au spus ca in doua zile il trimit la Cluj, au trecut cele doua zile si spuneau ca este inchisa clinica de la Cluj, nu mai e nici un doctor acolo, sunt in concediu ?si acesta a fost un semn clar ca de fapt nimeni nu sunase niciunde, si Silviu era condamnat la asteptare.
Nu stiu sigur daca de la prima internare ( in Bucuresti) i s-a pus diagnosticul de canal atrioventricular comun, atrezie valvulara pulmonara, canal arterial patent, sau daca acest diagnostic a fost descoperit abia la a doua internare, mi se pare cumplit sa se fi stiut de prima data despre acest diagnostic, iar ei sa-l externeze.
Dupa aproape o saptamana de spitalizare (pe 4 iulie) , si dupa foarte multe insistente s-a reusit ceva ce noua ne-a dat foarte foarte multe sperante: Silviu pleca a doua zi la Targu Mures cu un elicopter Smurd.
Ce bucurie, ne gandeam ca va fi salvat, ca in sfarsit se intimpla ceva, abia asteptam sa ajunga acolo, sa fie operat si sa-si revina. Pe biletul de externare, cel cu care a plecat la Tg Mures, scria ca necesita operatie de urgenta, insa dupa ce a ajuns la Targu Mures i s-a pus urmatorul diagonostic:
* canal atrioventricular comun
* agenezie de trunchi pulmonar si ram pulmonar stang
* colaterale aorto-bronsice
iar asta insemna ceva mult mult mai grav decat ceea ce stiam noi sau cel putin asa au lasat medicii sa se inteleaga.
Silviu este in aceeasi stare de cand a ajuns acolo (de 10 zile), adica la o desaturare sistemica SaO2 40-60%, miercuri (pe 9.07) ni s-a dat o epicriza de etapa (la cererea noastra) in care scrie clar ?datorita lipsei circulatiei pulmonare centrale - pacientul nu poate beneficia de o interventie chirurgicala care sa-i amelioreze diagnosticul?.
Vineri (11.07) am avut o discutie cu un medic de la Tg Mures, pe care l-am intrebat ce urmeaza se se intample cu Silviu, raspunsul a fost ca nu se poate face nimic, nu din cauza tehnicii (a aparaturii) sau a cunostintelor medicale, dar daca ar intra Silviu in operatie ar muri, asa ca medicul nu da indicatie de operatie. Iar noi in situatia asta, ce avem de facut? Nu putem astepta sa se intimple asa ceva, luptam impreuna cu Silviu, are nevoie de inca o sansa, e dreptul nostru la o a doua opinie din partea unui medic.
Am inceput sa ne interesam de o eventuala interventie chirurgicala in strainatate, am cautat o clinica, si in felul acesta l-am gasit in Germania pe dl dr Eugen Sandica, un medic roman care este un om deosebit, s-a uitat pe tot ce i-am trimis si raspunsul a fost ?sunt de acord ca in cazul in care veniti cu copilul aici sa facem o evaluare adecvata deoarece exista sansa de a beneficia de o interventie chirurgicala?.
Este samburele nostru de speranta, este tot ce ne-a mai ramas, stim si suntem constienti de starea grava de sanatate a lui Silviu, dar vrem sa incercam si TREBUIE sa ajungem la dl dr. Sandica."
Acesta era mesajul meu scris pe un blog in data de 13 iulie 2008, un strigat disperat dupa ajutor, cautam informatii, numai cu ajutorul altor parinti care au fost in aceeasi situatie si a internetului am reusit sa gasesc si sa vad o speranta.
In Romania bineinteles ca Silviu nu avea nici o sansa la viata sau la noi amintiri, pe data de 17.07 a plecat in Germania (cu formularul E112), dar fiind ventilat mecanic, cu o saturatie a oxigenului in sange de 26%, nu il puteam lua in brate si sa plecam cu el, a fost nevoie de un avion sanitar, in Romania nu exista, dar am gasit la
http://www.air-ambulance.com/, costul trasportului l-am suportat noi si a fost destul de costisitor (13.000 euro).
Pe 18.07 Silviu a fost operat, spitalizarea a fost doar de doua saptamani, Silviu si-a revenit uimitor de repede dupa interventia chirurgicala si pe 3.08 a venit acasa.
I s-a dat sansa la viata, astazi mananca, doarme, plange ca orice bebelus de 4 luni.
Va astept si pe voi, cei care aveti nevoie de informatii, cei care va confruntati cu astfel de probleme, sa discutam. Numai impreuna sper sa schimbam ceva in acesta tara, sa se intimple ceva pozitiv in sistemul medical, in Romania avem nevoie de o clinica pentru acesti copii.