Pentru parinti de ingerasi

[mariana]

cand sunt alaturi , iti dau o putere imensa sa faci lucruri pe care nu ai fi crezut ca poti sa le faci , si traiesti continuu cu senzatia ca nu faci totul , sau nu faci destul . ai masura totala a neputintei tale .


                       CUVINTELE TALE  SUNT DE O SENSIBILITATE PE CARE NU CRED CA O POATE SIMTI ORICINE,IN SPECIAL NU ORICE  "MAMA "
             sper ca ati reusit un pic sa depasiti acel moment si sa gasiti puterea de a merge mai departe

               AS VREA  sa nu ne ocolesti de acum inainte si sa stii ca oricand vom citi cu drag acele cateva randuri despre voi




                                                              cu drag  fam boca

[soli]

mariana , sunt alaturi de voi tot timpul , chiar daca nu scriu , ma gandesc mereu la voi , eu am mers pentru bela , nu stiu sa fac altceva , probabil incet incet voi invata , in putinul timp liber continuu sa caut solutii , si daca undeva noi am gresit ne dorim ca ceilalti sa nu o faca , imi doresc din toata inima sa cred ca fontanul care acasa se va face curand integral va da celorlalti mult mai mult decat ne a dat noua , nu traiesc decat cu credinta ca unii dintre voi , multi vor veni mai tarziu , vor avea o sansa ,si vor face niste pasi cu mult mai mult curaj decat am facut noi ,

bela , pe langa curajul cu care a infruntat cele trei operatii , pe langa mastile si tusea sufocanta ,pe care le a indurat mereu iintr un mod aparte ,( zambea printre lacrimi spre mine , si dupa ce terminam se intorcea la cantecele si la jocurile ei ca si cum nu s ar fi intamplat nimic ),
 a plecat  Acasa , in brate mai sigure si mai iubitoare ca ale noastre , intr un fel despre care mi e foarte greu sa vorbesc, 

e prezenta si e vie , a fost mereu primul meu gand dimineaza si ultimul inainte sa adorm , si nu am incetat sa fac asta . vorbim cu ana despre ea , natural , avem printre lucrurile din dulap lucrurile ei , o mica parte ,

am pastrat o parte din lucrurile pe care le iubea , si care au o semnificatie doar pentru noi .

cu toate ca  mai avem o mie de intrebari , avem si niste raspunsuri si unul dintre ele este ca indiferent cat de asemantor poate sa para unul dintre copii cu altul , ca si diagnostic , raspunsul la tratament poate sa fie foarte diferit . nimic nu este general valabil si nu poate deveni regula .

si un alt raspuns este , ca inseamna enorm sa ti fie cineva  ca voi aproape!


o zi buna !

[Gilia]

Draga Soli, am vazut si eu acum pozele Bellei, o minune de copil...cred ca va lipseste enorm...
Am mai spus-o, dar ma repet..va admir foarte tare pentru tot ce ati facut pentru ea, pentru viata frumoasa pe care i-ati oferit-o, ca si pentru taria de a accepta plecarea ei, in liniste...Am citit undeva ca sufletele plecate dintre noi au nevoie de liniste pentru a se putea inalta si a ajunge unde trebuie sa ajunga in final. In viata nimic nu e intamplator, cred ca voi aveti un rol extrem de important pentru sufletelul ei si printr-o atitudine de acceptare senina o ajutati foarte mult.

Va pup cu drag.

[soli]

gilia , iti multumesc oricum ,desi e onoranta , imaginea respectiva nu ne defineste , nu avem aceasta intelepciune , si nu am evoluat atat de mult incat sa i acceptam plecarea senini, e doar o liniste autoimpusa ,dupa ce luni de zile am traumatizat celalalt copil,

dupa o perioada in care ne am retras fiecare in noi insine cautand pe rand vinovati si chiar si solutii sa o aducem inapoi , am facut curat in camera anei . ana deseneaza  in loc sa vorbeasca si desenele ei ca si faptul ca doarme cu lucrurile belei sub perna , ne au socat .

suntem singuri ,dar la fel este si ea . si ne am impus sa acceptam plecarea , si sa intram intr un alt ritm , care sa i permita anei sa ne puna direct intrebari. poate ca raspunsurile nu sunt cele corecte ,dar e important pentru dialog in sine sa pare macar ca ai un raspuns .

in rest , ash fi vrut sa am credinta batranilor de acasa , aceia simpli care se inchina cand mananca si inainte de culcare , multumind pentru hrana si somn , si sa accept ca ei , moartea ,ca pe un dar , odihna meritata dupa oboseala vietii . bunica mea  simpla de la tara si a pregatit moartea de cand avea putin peste 50 de ani , a murit pe la 85 , si lada ei de moarte a fost pentru noi , nepotii , un motiv de bancuri si de glume . toate acestea ni le am amintit la moartea ei ,si am trecut mult mai usor peste , stiind ca ea accepta cu seninatate si curaj trecerea .

noi nu suntem niciiodata pregatiti . o fi de vina si motto ul timpurilor care ne invata sa traim clipa .

[Gilia]

..........cand moare un batran, acceptam mai usor fiindca asta e ordinea fireasca a lucrurilor si era normal sa se intample odata si odata, deci suntem pregatiti oarecum....insa cand asta se intampla cu un copil....ma infior numai cand ma gandesc....e total nefiresc si absurd si intr-adevar, pentru mine e imposibil de rumegat de ce se intampla asa ceva, care e sensul...; dar sunt convinsa ca trebuie sa existe un sens si aici. Imi pare tare rau sa aflu ca nu l-ati gasit nici voi, inca....va doresc sa va gasiti cat mai repede linistea si echilibrul sufletesc...; 

[Cristina N]

Buna tuturor,
Imi pare rau, ca prinsa de mult prea multe probleme, nu am avut timpul necesar sa scriu, dar am citit noutatile si am fost cu gandul si sufletul alaturi de voi. Intr-adevar este foarte greu cand cei dragi pleaca de langa noi, mai ales cand este vorba despre un copil, pe care l-am purat in pantece si pentru care ne-am facut atatea sperante. Din noiembrie se va derula un program "Exista viata dupa doliu!", si se vor creea grupuri de suport la nivelul intregii tari prin specialistii care lucreaza ca voluntari la acest proiect. Deja in Constanta functioneaza grupul de suport. Eu voi face parte din echipa de psihologi ce va lucra cu grupurile de suport in judetul Brasov.  Pentru orice problema de consiliere psihologica va stau la dispozitie, fie ca este vorba de copii, fie ca este vorba de viata voastra de cuplu sau fie ca traiti stari in care emotiile negative va coplesesc.  Pentru ca fiecare persoana este unica prefer sa tratez pe fiecare individual si daca simtiti nevoia sa va deschideti sufletul, puteti sa imi scrieti pe adresa de e-mail neagu_cristina_ioana@yahoo.com. Va imbratisez cu drag si va doresc multa sanatate si multi pupici pentru piticii cu inimioare speciale.

[soli]

gilia, buna , ai dreptate intr un fel , eu ma refeream la pregatirea spirituala , pe care eu am neglijat o complet de a lungul acestor ani , preocupata sa ne fie si sa i fie ei bine , acei batrini ai  nostrii faceau asta zilnic , prin rugaciune isi reaminteau zilnic, dimineata si seara ca omul este trecator si si puneau nadejdea si grija zilei de maine in Dumnezeu .

bela era un copil extrem de bolnav , dupa ce fontanul a esuat . a supravietuit datorita sistemului de aici si medicatiei, respira si inghitea medicamente . boala i a stopat evolutia fizica , in anul asta a ramas la aceeasi inaltime si greutate , isi revenea in cele 2 3 zile dintre episoade si pierdea tot in timpul acceselor de tuse in care nu mai putea sa manance normal .
eram constienti ca doar transplantul o mai putea ajuta . ma simt vinovata ca am acceptat bronchoscopia , si ca nu am luptat pentru transplant . ma infiora ideea unei sederi in spital de peste un an  pregatire si post transplant , si speram ca medicatia va stopa pentru o perioada mai lunga manifestarile bolii. analizand mai indeaproape realizez ca am crezut prea mult in mine , in deciziile mele , in forta ei de a supravietui, si nu am pus toate astea in maini mai puternice . ma simt si acum neajutorata pentru ca  nu am puterea sa ma iert , si inca nu stiu pentru ce sa ma iert mai degraba , pentru ca am lasat o sa creasca si sa fie subiect de controversa in cartile de medicina , bronchitis plastica e un monstru medical , e ceea ce a venit ca urmare a unei circulatii ne -. naturale , sau sa ma iert pentru ca nu am mai putut sa lupt pentru transplant , pentru ca nu am prelungit viata ei cu inca zece , sau mai multi ani ? eu inca fac greseala sa cred ca toate astea sunt sau erau in puterea mea , dar sper ca ea in Cerul ei sa ma ierte , pentru oricare ar fi fost greseala mea ,. suferinta ei a fost incredibila si inumana in cele doua saptamani , numai Christos pe crucea lui a mai trecut prin asta . sper ca stie ca o iubesc, ca mami daca ar fi putut ar fi oprit toate astea . nu pot sa asociez imaginea ei , fericita si zambitoare , cu tristetea si intelegerea unui om mare care i s a asternut atunci pe fata . Stiu ca sunt vinovata de ceva , dar nu stiu inca de ce .

cristina n , e o idee buna ,dar cred ca omult trebuie sa faca pace cu el insusi si cu Dumnezeu . cum face asta in contextul vietii care merge inainte oricum  cand tu nu mai vrei decat sa dai timpul  inapoi ? nu stiu daca psihologia are raspuns la o astfel de intrebare .

[doina]

Soli, eu cred ca ai fost o mama minunata pentru Bela si nu cred ca trebuie sa iti reprosezi ceva. Uneori suntem nevoiti sa alegem fara a sti incotro ne duc aceste alegeri. Ai facut tot ceea ce ti-a stat in putere, poate chiar mai mult si sunt convinsa ca Bela, de acolo de sus simte si scum imensa voastra dragoste. Dorinta de a o avea langa tine te face sa te intrebi unde ai gresit de a plecat asa devreme... Din pacate nu toate stau in puterea noastra... Tot din dragostea pe care i-o purtai cred ca nu poti accepta zborul ei catre cer...

[Gilia]

Soli....nu se poate sa te culpabilizezi, nu e drept fata de tine. Deloc.  Tu ai luat sub ocrotirea ta un copil de care stiai de la bun inceput ca e extrem de bolnav fiindca ai vrut sa-l ajuti!  Si l-ai ajutat, atatia ani, i-ati oferit tot ce aveati mai bun, ati renuntat pana si la tara voastra pentru ea, ati facut totul pentru sanatatea ei. Sincer, nu stiu cati parinti naturali sunt capabili de sacrificiul pe care l-ati facut voi, ba mai mult, sa faca toate aceste lucruri pentru acel copil din toata inima, nu ca un sacrificiu..sa mearga mai departe si sa depaseasca atatea obstacole...am inteles la ce te-ai referit in legatura cu pregatirea spirituala - intr-adevar, fara D-zeu suntem nimic, indiferent cat ne credem noi de puternici. E bine sa ne bazam si sa comunicam mai mult cu EL, dar de multe ori, prinsi in vartejul vietii asteia "moderne", uitam...din pacate. Nu esti singura. Si eu imi fac mustrari de constiinta ca nu mai am timp sau uit sa ma rog. Eu cred ca multe se intampla fiindca asa a fost scris, si din pacate nu mai putem da timpul inapoi, indiferent cat ne-am dori.....iti prelungesti doar agonia gandindu-te "ce ar fi fost daca..." dupa cum ai zis si tu, ea stie ca o iubesti si ai facut tot ce ti-a stat in putere pt a o tine in viata cat mai mult...te rog din suflet sa nu te mai simti vinovata nicio secunda, nu ai de ce!!nu eti vinovata cu nimic!! (de aia nu-ti poti da seama nici tu insati de ce esti vinovata, chiar daca incerci din rasputeri sa-ti gasesti o vina...).
Te imbratisez si-ti doresc sa gasesti raspunsurile la intrebarile tale...

[Cristina N]

Soli,
Psihologia are raspuns la toate problemele tale. Faptul ca a fost interzisa in Romania timp de cativa ani, ne face sa fim sceptici si sa ne punem semne de intrebare , sa existe neincredere si chiar sa nu intre pe lista de prioritati a CNAS-ului, iar preturile fiind destul de mari la praful si saracia din tara noastra ne fac ca noi romanii sa nu gasim benefica vizita la un psiholog. Psihologul nu este acelasi lucru cu psihiatrul. Fiind in primul an de doliu, reactia ta este absolut normala, ca tine gandesc majoritatea celor care pierd pe cineva drag. Prima mea fetita a murit, a trait 8 ore, ianintea ei am mai pierdut un baietel, apoi am avut-o pe fiica mea cea mare, apoi pe Andreea . Te asigur ca stiu despre ce este vorba atunci cand pierzi un copil si tu iti poti gasi pacea si armonia cu Dumnezeu, dar mai intai trebuie sa o gasesti cu tine. Atunci cand esti in armonie cu tine insuti esti in armonie cu cei din jur inclusiv cu Divinitatea. In general cand avem probleme emotionale, discutam cu cei din jur, este bine pana intr-un punct ca ne eliberam apasarea din suflet, dar problemele noastre nu se rezolva decat apeland la specialisti. In curand voi veni cu niste noutati in ceea ce tine de acest domeniu, este doar o chestiune de timp pentru ca ma lupt cu birocratia din tara noastra. Oricum , oricine are deschidere si doreste ma poate contacta. Deoarece pentru a rezolva o problema emotionala este nevoie de confidentialitate si fiecare persoana isi traieste emotia intr-un mod unic, prefer sa tratez pe fiecare in functie de personalitatea sa. Sedintele de grup sunt potrivite sa vedem ca exista oameni cu probleme similare, dar fiecare isi traieste drama vietii in felul sau. Va doresc tuturor o duminica placuta!

[codrutzu24]

soli, ma macina suferinta ta, ma gandesc ca si eu puteam fi in aceeasi situatie si ma intrb ce as fi facut eu; raspunsul meu este ca ai luat hotararile toate din dragoste, cu dragoste cu speranta in copilul tau cu speranta ca va trece peste tot cum a trecut si inainta , speranta ca mai sta langa tine niste ani, niste primaveri si sunt convinsa ca asa ar fi facut orice mama cu dragostea de a-si tine puiul aproape. nu ai gresit ca mama cu absolut nimic si impaca-te cu doamne doamne ca el are lucruri multe de facut cu Bella;ai trecut muntii, tarile pentru a da o sansa la un nou inceput si toate actiunile tale le-ai luat din DRAGOSTE si cum am mai spus cu dragoste pentru aceasta minunatie de copil asa ca iarta-te si iubeste cum numai purtini oameni stiu iubeste viata de langa tine iubeste-te pe tine te pup

[soli]

loredana , am citit de curand mesajele tale pe privat , gandurile tale m au ajutat foarte mult sa mi clarific ce simt , aveai dreptate , am preluat o lupta care nu mi era destinata , si am dus o la capat . poate am intervenit in ceva ce era deja scris si am rescris acea pagina , cu sange si lacrimi .

avem puterea sa ne reamintim zambind , am primit de acasa fotografii vechi , care ne au ajutat sa revedem acest drum din alta perspectiva , si am reusit sa facem niste pasi mici inainte , purtand cu noi toate amintirile frumoase sau mai putin frumoase , dar care cu siguranta ne au format sau ne au transformat . ceea ce orice om ar considera greu , in viatza normala , noua ni se pare infinit mai usor , si asta se datoreaza exclusiv acestor ani .
bela e  o parte din viata noastra , ne a invatat sa luam decizii corecte , desi inainte ne motiva binele ei , acum e mult mai simplu  sa faci diferenta intre ce e bine si ce  e rau .

va imbratisam 

[codrutzu24]

CRACIUN FERICIT SOLI ALATURI DE CEI IUBITI DE LANGA TINE. FIE CA ACEST CRACIUN SA TE GASEASCA IMPACATA, LINISTITA SI CU POFTA DE LUPTA MAI DEP[ARTE. AI DREPTATE, ACESTI COPII NE-AU SCHIMBAT DEFINITIV NE-AU FACUT SA TRECEM PESTE MUNTI CARE ALTFEL ERAU DOAR MUNTI IN DEPARTARE, NE-AU SCHIMBAT FELUL DE A GANDI DE A LUPTA DE A INTELEGE NE-AU FACUT MAI OAMENI, MAI RAZBOINICI, MAI CURAJOSI SI PENTRU ASTA EU SPUN MULTUMESC COPII. VA PUP SA FITI FERICITE TOATE MAMELE DE LA ACEASTA RUBRICA CRACIUN FERICIT

[codrutzu24]

Mama Speciala           
                                                      de Erma Bombeck

Cele mai multe femei devin mame accidental, altele vor, putine datorita presiunii sociale si cateva din obisnuinta.
Anul acesta aproape 100 000 de femei vor deveni mame ale unor copii cu probleme de sanatate.
V-ati pus vreodata intrebarea cum sunt alese mamele copiilor speciali?
Eu L-am vizualizat cumva pe Dumnezeu privind in jos spre Pamant si aleganu-si instrumentele de procreatie cu multa grija si prudenta. El se uita si isi instruieste ingerii care noteaza intr-un registru urias.
"Armstrong, Beth; baiat. Sfant protector...da i-l pe Gherasim. El e obisnuit cu
blasfemia."
"Forrest, Marjorie; fiica. Sfant protector, Cecilia."
"Rutledge, Carrie; gemeni. Sfant protector, Matei."
La sfarsit El da un nume unui inger si zambeste, "Da acesteia un copil cu probleme de sanatate."
Ingerul e curios. "De ce tocmai aceasta, Dumnezeule ? E atat de fericita."
"Intocmai", zambeste Dumnezeu, "As putea da un copil cu probleme unei mame care nu stie sa rada ? Ar fi crud."
"Dar are ea rabdare ?" intreba ingerul.
"Nu o vreau cu prea multa rabdare caci astfel s-ar ineca intr-un ocean de auto-compatimire si disperare. Odata cu prelucrarea socului si a resentimentului, ea se va descurca."
"Am privit-o azi. Ea are acea constiinta de sine si independenta, atat de rare si de necesare la o mama. Stii, copilul pe care-l voi da ei are propria sa lume. Ea va trebui sa se transpuna in viata lui si aceasta nu-i va fi usor."
"Dar, Dumnezeule, cred ca ea nici nu crede in Tine." Dumnezeu zambeste, "Nu conteaza, pot sa repar asta. Aceasta este perfecta ? are destul egoism."
Ingerul comenteaza - "egoism? e cumva o virtute?"
Dumnezeu da din cap. "Daca nu se poate separa din cand in cand de copil, nu va supravietui niciodata. Da, iata o femeie pe care o voi binecuvanta cu un copil mai putin perfect. Inca nu-si da seama, dar va fi invidiata.
Pentru ea nu va fi firesc niciodata un ?cuvant rostit?. Ea va considera ?un pas? ca fiind firesc. Cand copilul ei va spune 'Mama' pentru prima data, ea va trai un miracol, si va sti aceasta!"
"Ii voi permite sa vada clar lucrurile pe care le vad...ignoranta, cruzime, prejudecata....si-i voi permite sa se ridice peste acestea. Nu va fi niciodata singura. Eu voi fi langa ea in fiecare minut din fiecare zi din viata ei, deoarece ea Imi face lucrarea ca si cum ar fi aici la sanul Meu ".
"Si cum ramane cu Sfantul protector?" intreba ingerul, cu condeiul ridicat in aer.
Dumnezeu zambeste, "Oglinda va fi de ajuns."

[laura_b]

Offff...pana acum am ignorat acest subiect de pe forum. Nici acum nu stiu de ce am intrat si nici nu stiu ce sa scriu.
Pot doar spune ca sunt o mamica de ingeras. De maine intr-o luna ae face un an de cand David nu mai e langa noi. Totul s-a intors cu capul in jos. Singurul lucru neschimbat este camera lui. Acolo totul s-a oprit la data de 14 Aprilie cand am luat drumul Germaniei, ultimul drum cu David in viata.

Mi-as fi dorit sa nu fiu o mama speciala, sa nu am un copil special...mi-as fi dorit doar o viata normala, sa nu ies cu nimic in evidenta.

Zbor lin dragi ingerasi...oriunde v-ati afla!