Buna parinti de inimioare luptatoare,
Sunt insarcinata in 23 de saptamani cu cel de-al doilea baietel...il va chema Filip... Acum 6 saptamani am aflat ca are o malformatie severa la inima, care ii va periclita viata, in modul cel mai brutal, ca nu va putea sa treiasca si ca nu are nici o sansa. NU stiam la acel moment cati parinti lupta pentru viata copiilor lor, nu stiam ca exista atati copii care sufera si care au avut nesansa sa fie loviti de un traznet, fara sa stie de ce. LA acest moment oricum nu mai conteaza de ce trecem prin situatia asta, ci important este daca vom reusi sa trecem peste situatia aceasta.
Cu toate ca am avut aceasta previziune destul de sumbra, nu am vrut sa renuntam la bebelusul nostru, am vrut sa luptam pentru el si asa am auzit de dl. dr. Sandica, cu care am luat legatura si care ne-a spus ca asteapta un diagnostic sigur din partea noastra. Asa ca prin interventii am ajuns la unul dintre cei mai buni dr. specilisti in ecografie, dr. Adrian Pop, care a pus un diagnostic, dupa cum urmeaza:
- Sindrom heterotaxic, cu izomerism atrial stang:
--Hipoplazie ventricul stang si atrezie mitrala- probabil atrezie de aorta ascendenta / arc aortic intrerupt
-- DSV inalt- 3.5mm
-- intrerupere vena cava inferioara cu continuare azygos
La 11 saptamani BB a fost diagnostisticat cu megavezica, probabil de aici si aceasta malformatie la inima...si urmatoarea maloformatie asociata, dar cu semnul intrebarii (despre care dr. a zis ca e operabila) : sindrom de valve uretrale posterioare.
Pentru ca stiam deja de malformatia de la inima, ceea ce m-a lovit in moalele capului atunci cand am aflat (malformatie asociata, tot cu semnul intrebarii) a fost: Atrezie sau imperforatie anala....
Pentru prima data in 22 saptamani, am cazut in deznadejede totala...m-am gandit si m-am intrebat cat va trebui sa sufere acest copilas, cat va trebui sa stam prin spitale, cat imi va simti lipsa celalalt baietel...cat va fi de greu...Poate ca sunt ganduri egoiste, nu stiu...Oricum nu vom reununta, mergem mai departe. Am trimis diagnosticul dlui. dr. ieri, 24.09. Inca nu am primit nici un raspuns (stiu ca este foarte ocupat)...Cam in cat timp raspunde la astfel de mail-uri...
In orice caz, asteptarea este foarte grea...nu stim daca va fi operabila aceasta malformatie, la acest moment suntem cam in ceata! Incercam sa nu ne pierdem increderea in Dumnezeu, stim ca El este singurul care ne poate ajuta si ne poate da o speranta...Multumim lui Dumnezeu pentru toate informatiile pe care le-am aflat pana acum si ca totusi avem o mica speranta!
Poate va fi bine!
Astept sa revin cu vestea ca suntem acceptati pentru operatie, ca sunt sanse...
Va doresc numai sanatate si multa putere prin tot ce treceti!
Cu drag,
