Maria Narcisa este o bebelusa de doua luni si trei saptamani, diagnosticata la 12 zile dupa nastere cu malformatie cardiaca: hipoplazie de arc aortic, coartatie de aorta, DSA si DSV. Vreme de aproape doua luni- de cand s-a nascut- a trait doar in spital, cu tratamente si intubata.
Intr-o dimineata de joi am primit un telefon de la Violeta, o prietena draga mie. II spusesem cu ceva timp in urma ca daca va fi nevoie vreodata, cu foarte mult drag voi insoti un copil la interventie pe cord deschis. Si in discutia telefonica m-a intrebat scurt si la obiect: poti pleca in Germania la operatie cu o bebelusa? Raspunsul meu a fost fara sa rasuflu: DA!. Asa a inceput povestea mea si a Narcisei.
Am vizitat o inainte de a plecat de cateva ori in sectia de terapie intensiva de la Spitalul Marie Curie. Mi s-a lipit de suflet de cum am vazut-o. O mogaldeata mica si doritoare de viata, o luptatoare care era hotarata sa traiasca. A durat ceva timp pana cand s-au aranjat actele, si s-au facut demersurile pentru a pleca. Maria Narcisa provine dintr o familie numeroasa, are 7 frati acasa cu varste cuprinse intre 2 si 14 ani. Mamica nu a putut sa o insoteasca.
Pana la plecare, am facut taina Sfantului Botez si, intrucat nu avea nume de sfant, am botezat-o, pe langa numele dat de mamica ei, Maria.
Emotiile au fost mari de cand ne-am pornit cu salvarea de la Spitalul Marie Curie, tot drumul pana la Aeroportul Baneasa. Dr. Catalin Cirstoveanu a fost cel care ne-a insotit tot drumul de la spital pana la aeroport, in timpul zborului pana la Hanovra, apoi pana in Bad Oeynhausen.
Mi a ramas intiparita in minte imaginea Mariei cu o pofta de viata, asta inainte de a cobora din avion.
Am fost alaturi de ea din momentul in care am aflat ca are nevoie de interventia ce nu poate fi facuta in tara si pana azi, cand este bine, in recuperare, la sectia de cardiologie de la Marie Curie.
Reintalnirea cu dl Dr. Sandica, cu dna Angela Brandt, cu dna Ana Matei si intreaga echipa de la sectia de Terapie intensiva a fost una emotionanta. Pentru mine.
Am trecut prin emotiile interventiei, prin momentele in care era adormita total, prin bucuria faptului ca incepe sa isi revina, prin bucuria ca a deschis ochii. Fiecare pas mic, atat de important. Am vazut-o pentru prima data cu ochii deschisi si fara masca de oxigen, ori prima data cand zambea.
Pe zi ce trece este tot mai energica, tot mai plina de viata, tot mai roza si mai frumoasa. Ochisorii sunt mai tot timpul deschisi, ar manca cu 3 gurite daca ar avea posibilitatea si a crescut in lungime. Se bucura de viata, a inceput sa observe culoarea rosie si se uita in diverse directii, vazand obiecte.
Are de recuperat, caci de la nastere pana cand a implinit doua luni a stat numai in tuburi a mancat doar prin sonda. Dar invata extrem de repede si se acomodeaza rapid la o viata normala.
Mi s-a lipit de suflet si sunt onorata ca am putut sa ii fiu in preajma in momentele dificile ale vietii ei de pana acum.
II multumesc Domnului Doctor Sandica - medicul care i-a redat viata, Doctorului Catalin Cirstoveanu, care a tinut-o in viata si a insotit-o din Romania pana Germania. Sper ca intr-o buna zi, Maria sa spuna "multumesc" ea insasi.
