Autor Subiect: Inima lui Andrei  (Citit de 1878 ori)

mire_nita

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 1
    • Vezi Profilul
Inima lui Andrei
« : Iulie 04, 2013, 04:22:46 p.m. »
Buna tuturor,

Am revenit si noi de o saptamana din Germania de la Bad Oeynhousen si vreau sa impartasesc experienta noastra extrem de placuta acolo, desi scopul vizitei nu era foarte vesel.
Cazul lui Andrei nu a fost unul dramatic sau extrem de grav, insa oricat de mica ar fi problema pentru parinti este extrem de dificil.
Andrei s-a nascut anul trecut pe 19 aprilie, prematur, la 36 de saptamani, din cauza unor complicatii ale sarcinii (preeclampsie si IR marite) care il afectau intrauterin. S-a nascut de 2 kg insa nu am avut nici o problema cu el, a crescut frumos si acum este un copil normal.
In afara de problema care a aparut la inimioara la ecografia din maternitate. Toate ecografiile din timpul sarcinii nu indicau absolut nimic, in concluzie suflul existent si rezultatul neconcludent al ecografiei au determinat-o pe neonatoloaga sa recomande o ecografie cardiaca.
La aproximativ o luna am aflat de stenoza pulmonara si DSA, probleme care trebuiau urmarite o perioada fara necesitatea urgeta a unei interventii.
Din fericire pentru Andrei si pentru noi, nu a fost afectat vizibil de cele doua malformatii si calitatea vietii lui a fost una foarte buna.
Le multumesc din suflet domnilor doctori Dumbrava si Nicolescu pentru ca ne-au explicat si indrumat in tot ce a presupus acest demers medical.
Trebuia sa plecam in aprilie 2013 in Germania insa recent desfiintata Casa de asigurari a transporturilor ne-au emis formularul E112 cu mentiunea ca nu deconteaza balonasul de dilatatie necesar cateterismului (pentru stenoza pulmonara).
Materialul medical urma sa fie decontat de Ministeriul sanatatii prin programele nationale.
Nu vreau sa imi amintesc prin cat stres am trecut pentru ca unde vroiam sa obtin informatii, toti ne pasau de la unii la altii (si aveau dreptate pentru ca Ministerul derulaze programe in paralel cu formularele europene iarprogramele nationale nu deconteaza costuri eurpene,logic). In final domnul doctor Sandica ne-a indrumat sa renuntam la acel formular si sa incercam la Casa Bucuresti. Alt stres, alt dosar, insa dr. Nicolescu ne-a sustinut tot timpul si ne-a asigurat ca o sa reusim.
Si am reusit in iunie pe 10 sa fim la HDZ unde am fost extrem de placut surprinsi de profesionalismul echipei medicale si mai ales de conditiile existente si felul cum sunt tratati oamenii acolo (asta dupa experienta unui spital din bucuresti de unde am intrat cu bronsiolita si am iesit cu rotavirus, stafilococ auriu si bronsiolita netratata care a recidivat dupa 4 zile, necesitand internarea in alt spital unde doctora de salon a facut-o inconstienta pe o mamica a carei fetita se nascuse cu sindrom Down si care avea pneumonie).
Dupa ce am facut toate analizele pe 10 iunie, am avut cateva zile in care ne-am plimbat si ne-am relaxat urmand sa revenim joi pentru cateterism. Din pacate vineri in timpul interventiei s-a constatat ca DSA-ul trebuie inchis chirurgical si stenoza nu se putea rezolva prin dilatare, asa ca domnul doctor Sandica a decis sa revenim luni pentru a il opera pe Andrei .
Am fost extrem de speriati, insa in week-end ne-am linistit si ne-am dat seama ca este pe maini bune si poate e mai bine sa stim ca se rezolva ambele probleme, in loc sa asteptam sa se inchida defectul in timp (lucru probabil imposibil la dimensiunea de 19 mm).
Singurul moment de stres major al celor trei saptamani petrecuti acolo au fost cele 3 ore in care am asteptat telefonul domnului doctor. Eram convinsa in sufletulmeu ca totul este ok insa nu poti sa iti inhibi emotiile.
Cand a sunat si ne-a spus ca totul este bine si valva este functionala si DSA ul "peticit" cu pericard am inceput sa plangem de fericire amandoi.
Pe Andrei l-au extubat in ziua operatiei, a doua zi nu mai avea dren sau sonda, a treia zi dimineata a fost in salon si am putut sa stam cu el. Au avut ceva de furca cu micul zapacit, cand s-a trezit la un moment dat la terapie intensiva asistenta a fost socata sa il vada ridicat in fund. Nu am cum sa le multumesc tuturor de acolo care au avut grija de el, insa as vrea sa o pot face.
Joi in salon nu a mai primit calmante, vineri dimineata ne jucam in fundulet iar vineri seara s-a ridicat in picioare pe marginea patului.
Din pacate safilococul de Grigore Alexandrescu ne-a tintuit in salon, abia luni dupa amiaza am putu sa iesim la locul de joaca si sa socializam cu ceilalti copii.
Am cunoscut acolo inca doi Andrei operati in acelasi timp si cel mai frumos moment a fost marti, fix la o saptamana de la operatie cand erau toti 3 la aceeasi masa si mancau clatite cu sos de vanilie si capsuni din aceeasi farfurie. Unul de un an, altul de 2 ani si jumatate si unul de 14 ani.
Erau niste copii normali. Sunt si vor ramane toata viata speciali pentru ca au trecut toti printr-o grea incercare, insa cicatricea e doar un semn ca au fost puternici si ca oameni minunati i-au ajutat sa fie copii normali.

covit ionela

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 46
    • Vezi Profilul
Re: Inima lui Andrei
« Răspuns #1 : Iulie 08, 2013, 12:26:59 p.m. »
Multa dreptate ai ,va dorimmulta sanatate la pui!

aly_hd_74

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 2
    • Vezi Profilul
Re: Inima lui Andrei
« Răspuns #2 : August 12, 2013, 09:58:11 p.m. »
ma bucur mult sa aud ca sunteti bine. As vrea sa va rog daca se poate sa imi spuneti cam cat timp a durat de cand ati fost la  domnul doctor alin nicolescu si pana  ati ajuns  in bad?