Nu stiam unde sa scriu aceste randuri - si uite ca aici este locul.
A fost o zi minunata pentru mine- ziua de 26 noiembrie 2013- participand la inaugurarea Sectiei de Terapie Intensiva Nou- Nascuti de la MArie Curie. De aici, pleaca de foarte multe ori- copilasi cu malfomatii cardiace catre centrele de chirurgie cardiaca din Germania sau Italia, Turcia sau Targu Mures. Este locul de unde am plecat cu Andreiutul sau cu Maria catre Bad Oeyhausen. Este usa pe care am iesit, alaturi de Dr. Catalin Cirstoveanu care insotea mogaldetele si cu care am ajuns la dl Dr Sandica. Este un loc minunat, unde se gasesc rezolvarile pentru sute de copii anual. Este un loc sfiintit - de medicul si omul Catalin Cirstoveanu.
Am cunoscut fiecare ungher al sectiei in cei 3 ani. De fiecare data, dupa usile pe care scrie "Terapie Intensiva Nou Nascuti"- am simtit ca intru intr-o alta lume. Una normala. Una unde esti tratat cu respect, cu incredere, o sectie in care personalul este amabil, este placut si saritor. Este un loc- altfel.
Sectia noua a crescut sub ochii mei. Din luna mai pana ieri am tot facut vizite in santier. Pe perioada cat Maria a fost in spital, mergeam si mai aruncam o privire. La inceput, ma uitam de pe geamul ce despartea noul de sectia micuta cu care am fost obisnuita vreme de 3 ani. Vedeam moloz, dar auzeam aparate zornaind, bebelusi plangand, mamici impacandu-i. Vedeam manevre sub ochii mei - deja eram de a locului.
In vara- am trecut sa vad ce este cu peretele care nu cade- deh, polonezii au facut un spital zdravan. In doua zile- peretele despartitor era jos. Se unea micuta sectie cu cladirea de 3 nivele. L-am vazut pe seful de santier suparat, nervos, agitat, dar si bucuros sa imi arate de fiecare data- "am tras tubulatura la 3, am pus jaluzelele la 2, am montat usile sus.....cum ti se pare? ". Cand a venit Angela, dl Dr Cirstoveanu tocmai facea proba luminilor. A fost bucuros sa ne arate cum vor functiona.
Cu o seara inainte de deschidere- munceam de zor la finisaje, pentru ca a doua zi sa fie totul aproape perfect. Si da, a fost o zi minunata, cand am putut sa vad un vis realizat.
Ma intorc cu 3 ani in urma, cand - in micul cabinet al dl Dr. Cirstoveanu - imi era prezentat proiectul - cum va arata, ce va cuprinde fiecare boxa, cum va fi compatimentat, cum se va face accesul. Azi, la 3 ani de vizualizarea planurilor, visul este devenit realitate.
Nu stiu cui sa multumesc mai intai- dar cred ca intreaga echipa este co-lucratoare la realitatea de azi: Dl Dr Cirstoveanu ca a avut un vis- Asociatia Inima Copiilor- Alex si Enona, Andrei Luchiancu- seful de santier - un tanar ager si incapatanat ca totul sa iasa perfect, donatorii- caci au crezut in proiect, personalul medical care a muncit zi-lumina.
Toti, impreuna, azi avem un loc unde se pot salva de doua ori mai multi copii. Iar asta cred ca este cel mai important.
Aici, mai multi copii inimosi pot fi salvati.
